Radarul de viteză, marele inamic public al șoferilor, este de temut pentru capacitatea sa de a detecta excesul de viteză și de a genera amenzi. Și, deși unii șoferi cred că singurul lor scop este acela de a genera venituri, există dovezi că reduc accidentele de circulație. Cu toate acestea, există și cazuri în care limitele de viteză par excesive, iar radarele sunt plasate strategic pentru a prinde șoferii.
Deși radarul de viteză a fost inventat în anii 1950, creatorul său nu a intenționat să-l folosească ca instrument de aplicare a legii. De fapt, l-a inventat pentru a realiza contrariul: pentru a ajuta șoferii să meargă cât mai repede posibil. Pe scurt, istoria lui arată că invenția sa a avut un scop mult mai inocent.
Maurice Gatsonides, născut în Indonezia în 1911, a fost un bărbat versatil care, printre altele, s-a remarcat ca pilot de curse. Deși șoferii din anii 1930 erau în general persoane mai în vârstă, el câștigase deja prima sa cursă înainte de a împlini 20 de ani. Datorită pasiunii sale pentru automobile, în 1938 și-a fondat propria marcă de mașini: Gatso, al cărui prim model a fost Kwik. În mod similar, după al Doilea Război Mondial, Gatsonides a profitat de abundența de piese auto nefolosite. Și a înființat un serviciu de reparații auto. În plus, a profitat de ocazie pentru a-și construi modelul Gatford pe un șasiu Ford cu mecanica unui V8 de aceeași marcă. Cu toate acestea, adevărata pasiune a lui Gatsonides a fost întotdeauna cursele de automobile și dorința lui de a fi cel mai rapid. În 1948, și-a prezentat modelul Gatso 4000 în trei variante la Salonul Auto de la Geneva, folosind motoare Mercury V8. Recepția a fost atât de surprinzătoare încât marca a primit o comandă de unități pe care nu a putut să o satisfacă pe deplin, rezultând o producție minimă care a ținut compania pe linia de plutire. Chiar și cu eforturile sale de a concura și de a produce modele inovatoare, rata scăzută de producție și lipsa de atenție față de managementul afacerilor au dus la falimentul mărcii la doi ani de la debutul său la Geneva. Cu toate acestea, moștenirea lui Gatsonides ca șofer și pasiunea lui pentru viteză și inovație continuă să fie amintite în istoria sporturilor cu motor.
În ciuda dificultăților, Maurice Gatsonides nu și-a abandonat pasiunea pentru viteză și și-a continuat cariera în lumea sporturilor cu motor. În 1953, s-a impus drept câștigătorul legendarului Raliu Monte Carlo la volanul unui Ford Zephyr, dovedindu-se un perfecționist neobosit în căutarea celei mai bune linii și a celui mai bun timp. Gatsonides era cunoscut pentru că a fost un elev meticulos al fiecărei etape în care a concurat. Se spune că, cu o lună înainte de marea sa victorie, s-a mutat în zona de raliu și și-a petrecut zilele exersând etapele și studiind fiecare centimetru al curbelor. La acel moment, raliul se desfășura sub sistemul Regularity, iar Gatsonides ajusta viteza medie a fiecărei etape la maxim. Un exemplu de minuțiozitate și viclenie a lui Gatsonides este reflectat într-o anecdotă: nu a putut împiedica frânele mașinii sale să se supraîncălzească în timpul raliului. Prin urmare, doi indivizi aruncau cu găleți cu apă pe ambele părți ale furcilor lente pentru a le răci.
Gatsonides a căutat mereu modalități de a câștiga un avantaj în urmărirea vitezei maxime. El a vrut să creeze un dispozitiv, care să poată măsura viteza maximă a unui vehicul într-un anumit punct și, de asemenea, să determine poziția acestuia pe curbă în acel moment. Dar Gatsonides a vrut să facă un pas mai departe și să creeze un sistem care să facă automat o fotografie atunci când atinge viteza maximă. Ideea lui Gatsonides nu era nebunească, dar era foarte inovatoare pentru vremea respectivă. Așa că a depus mare efort pentru a inventa primul radar de viteză din istorie. În cele din urmă, în 1958, el și-au prezentat invenția la Salonul Auto de la Paris: primul cronometru de raliu cu fotografie automată, pe care l-au numit „Gatsometru”. Operațiunea a fost simplă: dispozitivul a fost instalat în vehicul și activat cu ajutorul unui buton când a fost atins punctul de măsurare. Prin apăsarea butonului, dispozitivul a făcut un instantaneu, care arăta viteza vehiculului și poziția acestuia pe întindere. După ce și-a prezentat invenția, a brevetat-o, înființând compania Gatsometer BV, care funcționează și astăzi. A devenit rapid popular și a început să fie folosit în scopuri curente, cu aprobarea lui Gatsonides, care a beneficiat și financiar. În mod ironic, Gatsonides a început să primească amenzi de viteză pentru încălcări de viteză prinse cu propria sa invenție. În ciuda acestui fapt, nu-i păsa, deoarece îi plăcea să meargă repede și în același timp își ajuta propria companie.
Astăzi, detectoarele radar văd de la distanță radarele și pistoalele laser de ultimă generație, prin tehnologia adaptată noilor aparate de radar, rolul acestora fiind de prevenție și nu de încurajare a condusului peste limita legala de viteză. Cu ajutorul detectoarelor radar se pot preveni accidentele și se pot reduce amenzile auto.
